Cauta? i o femeie in Mayenne,

Cine erau francii? Descendenţii troienilor care scăpaseră de dezastrul ce le lovise oraşul A fost o mare surpriză când, pe vre­mea Iluminismului, un istoric intrepid a îndrăznit să sugereze că francii erau teutonii care subju­gaseră Galia.

A trebuit să mai treacă un secol pentru ca trecutul, plin de teorii fanteziste şi contradictorii, să fie clarificat de un savant, Fustei de Coulanges, pe baza unor informaţii verificabile. Astăzi, francezii ştiu că prima schiţă a Franţei a fost Dating om intr- o rela?

Elle regarde le ciel. Un signe de lui. Voici les feuilles tombées sur le sol humecté. Le sifflement du vent les soulève pareil aux mains de Omom lui démêlant les longs cheveux. Elle cherche.

ie independentă, de civilizaţie celtică. Din civilizaţia celtică, de originalitate unică chiar şi în vremea ei, şi cu un farmec straniu ce fascinează încă multe spirite, francezii nu reţin altceva decât tabloul convenţional al druidului în rochie albă, care culege vâscul dintr-un stejar, cu o seceră de aur.

Scopul acestei cărţi este să expună succint, fără pretenţii ştiinţifice sau literare, ceea ce a fost realmente Cauta? i o femeie in Mayenne civilizaţie.

Nu-i vom atenua nici o trăsătură şi nu vom cenzura nici un citat. Ea ne va apărea în paginile ce urmează în candida ei amoralitate şi întreaga ei autentici­tate. Există tot soiul de civilizaţii, foarte diferite de a noastră, cărora le acordăm aleatoriu epitetele de primitive sau barbare, lată, de pildă, civilizaţia Maya, ale Cauta?

i o femeie in Mayenne monumente imense şi calendare astro­nomice le admirăm atât, nu cunoştea roata, în timp ce noi nu suntem capabili să ne imaginăm un început de civilizaţie fără o căruţă sau o roabă.

Ei bine, celţii n-aveau palate, în schimb cunoşteau deja roata. Chiar ei au fost primii care au avut ideea să îi ataşeze nişte piese din fier, făcând astfel prima maşină de arat. Tot ei au oferit în dar romanilor un petotritum, carul lor cu patru roţi.

Oameni care nu vedeau nimic ca noi Şi totuşi civilizaţia celtică nu înseamnă doar atât. Când începem s-o studiem, pătrundem într-o lume com­plet străină.

Facem un salt în necunoscut, între ea şi noi există urmele culturii greco-latine şi ale impregnării creştine Vechii celţi erau oameni care nu vedeau nimic ca noi. Dacă unui contemporan de-al nostru i-ar veni ideea să propună Administraţiei un model de monedă în stil galic, putem paria că va fi considerat bolnav mental. Celţii, «pre-oameni de ştiinţă» cum erau, nu aveau aceeaşi viziune asupra cunoaşterii pe care o avem noi.

Pe noi ne intere­sează «cum?

Pe ei îi interesa «de ce? De aici decurge un stil de viată, o artă, o literatură şi o istorie în acelaşi timp captivante şi patetice. Cum au făcut-o şi alţii înaintea noastră, vom încerca să ne facem o idee pe care să o prezentăm cititorilor, apelând la efor­tul de înţelegere pe care îl necesită un subiect atât de neobişnuit.

Cunoştinţele noastre au făcut progrese Acum un secol nimeni n-ar fi putut imagina sau scrie o carte pe tema aceasta. Nu se ştia despre celţi decât ceea ce spuseseră grecii şi romanii care nu îi cunoşteau întotdeauna direct, ci de multe ori doar prin prisma războaielor purtate cu ei, E ca şi cum i-am întreba pe armeni ce fel de oameni sunt turcii, iar pe indienii Siouxcare sunt calităţile americanilor.

De atunci, cunoştinţele noastre au progresat. Am adus la lumină arta statuilor religioase galice din epoca romană, am avut revelaţia civilizaţiei de la Tene nume dat civilizaţiei celtice din timpurile Galiei independente, după locurile unde au fost făcute principalele descoperiri, în Elveţia. Şi, în sfârşit, am avut ecouri ale impresionan­tei literaturi irlandeze şi galeze din Evul Mediu, reflectare directă a civilizaţiei pe care o studiem. Dispunem de numeroase criterii de apreciere, dar care nu înlocuiesc întotdeauna absenţa documentelor scrise.

Celţii nu scriau despre tot ce ţinea de spiritualitate. Nu erau singurii care gândeau că sentimentul religios sau poetic, sau mai degrabă poetico religios, era mult prea legat de intimitatea omului pentru a putea fi imortalizat în scris. Ei notau pe tăbliţe, în caractere greceşti, socoteala căruţelor şi a vitelor, dar nu şi visele care le umpleau nopţile.

Recommended

Dintr-o mie de manuscrise — doar trei duzini publicate La celălalt capăt al teritoriilor indo-europene, în In­dii, celebrele Veda fuseseră transmise pe cale orală până în secolul ai VINea.

Celţii independenţi au început să-şi scrie poveştile fabuloase prin secolul al Vl-lea, adică aproximativ în aceeaşi perioadă.

Primele manuscrise s-au pierdut. Nu posedăm decât copii mai recente. Dar, din manuscrisele cunoscute, în număr de o mie, doar două sau trei duzini au fost traduse şi publicate. Să nu ne facem sânge rău. Dintre nenumăratele tablete în carac­tere cuneiforme exhumate Dating Woman Corner bun Mesopotamia între şimarea majoritate a rămas încă nedescifrată — operaţiune migăloasă, dar cu roade savuroase.

Dar această savoare nu exclude dificultăţile de in­terpretare. Călugării irlandezi care au lăsat în scris saga-urile lor în bibliotecile Scriptoriâ mănăstirilor au ştiut să elimine referirile prea clare la zei şi la credinţele păgâne. Trebuie să ştii să citeşti printre linii şi să scapi de cap­canele «evhemerizaţiei»1 care face dintr-un popor mitic o migraţie istorică sau dintr-un zeu strălucitor un erou dotat cu puteri magice.

Trebuie admis, o dată pentru totdeauna, că vizi­unea celţilor asupra lumii exclude noţiunile de categorie şi de specializare.

Olimpul celtic este ambiguu. Arta celtică, de asemenea.

Allan Pease - De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta (ro subbed)

Contacte Femei Apatin, morala, caracterul celţilor prezintă faţete contradictorii. Civilizaţia celtică scapă definiţiilor tranşante pentru că este o sumă Cauta? i o femeie in Mayenne con­traste, dar şi pentru că este o civilizaţie fragmentată — unica formulă socială şi geografică ce permite înflorirea fără oprelişti a individualismului.

Dar atenţie! Cu mult timp în urmă normanzii au scos la lumină legenda regelui Arthur şi au arătat-o lumii întregi după ce au savurat-o. Romanele bretone au fost sufletul cavaleri­lor. Spre sfârşitul Romantismului fantomele din legendele celtice au bântuit imaginaţiile. Astăzi, imaginea Cauta?

i femeie in 35 de ani societăţi uitate — şi, vai! La început celtomania face furori în un poet englez a scris o lucrare care avea să devină celebră, lată subiectul: cel din urmă bard galez îl blestemă, de pe vârful unei stânci, pe regele saxon vic­torios: « Atunci apăru un bard, cu privirea pierdută, înveşmântat în hainele lugubre ale nenorocului. Barba-i hirsută şi păru-i albit fluturau ca un meteor în voia atmos­ferei tulburi.

Aprins de focul profeţiei, îşi luă lira Aceste poeme despre care autorul pretinde că ar fi traducerile baladelor galice culese pe platourile Scoţiei, nu au decât numele celtic, în ele se exprimă marele avânt romantic, într-un decor de torente şi de fulgere. Prin ele instinctul, prea îndelungat constrâns de regulile clasicis­mului, poate în sfârşit să iasă la suprafaţă.

Succesul lui Ossian este mondial. Până şi Napoleon îl ia cu el pe in­sula Sainte-Helene. Tradus în toate limbile, el este întru­parea unui celtism-marionetă ce contribuie la atragerea atenţiei asupra originilor etnice ale poporului francez. Amatorii de celtism, cu nimic mai presus ca înain­taşii lor, perpetuează vechile confuzii. Trebuie să cităm fraza Iui Malo Corret de la Tour d'Auvergne, originar din Carhaix, frază extrasă din lucrarea sa Origini galice, în care autorul se arată lingvist depăşit şi războinic intrepid.

Acest monument runic Ignora în mod vizibil că «ers» desemnează dialectul gaelic din Scoţia, că Edda este o culegere de legende scandinave şi că runele constituiau vechiul alfabet germanic La acea vreme, tot ce era antic şi barbar, păros, de­lirant şi nordic era «celt». Celţii apar peste tot. Jeanne Becu citeşte în Mercure idila lui Cleomir şi Dalia, «nuvelă galică» şi.

Progresele studiilor asupra celţilor vor ajunge să-i diminueze autoritatea de care se bucură pe nedrept, dar nu într-atât încât să cadă în uitare. Vor rămâne câţiva visători incorijibili care vor găsi în celtism, datorită am­biguităţilor sale, un teren de elecţie pentru a-şi exersa fantezia.

Soluții software | Soluții de afaceri | SAP

Celtismul-kitsch se bucură chiar de un succes permanent de librărie. Apoi pământul îşi dezvăluie primele secrete Pe la jumătatea secolului al XlX-lea a apărut ipo­teza că printre pietrele vechi dezgropate accidental prin diverse locuri s-ar putea găsi informaţii serioase despre trecut.

O parte din descoperirile făcute atunci, ca cele două busturi ale zeilor de la Roquepertuse sau fundaţiile templului zeiţei Seine, la izvoarele fluviului, au fost fără vi­itor: enigmele pe care le reprezentau nu interesau pe ni­meni, încercările de descifrare a inscripţiilor funerare din Gaiia romană pe care nici o limbă nu le putea explica în întregime au aţâţat curiozitatea savanţilor.

Mirarea lor a fost fără limite când au trebuit sa accepte evidenţa; acele cuvinte stranii erau celtice! Despre acest lucru se vorbeşte puţin în Franţa, înNapoleon III a dispus să se facă săpături în Ale-sia, mai mult ca să clarifice unele aspecte ale campaniei lui Cezar în Galia decât ca să se informeze despre poporul pe care Cezar îl învinsese. De la La Tene la Gundestrup De abia în s-a hotărât asanarea ţinuturilor La Tene, acolo unde cu 17 ani în urmă se găsiseră primele piese arheologice, cărora nu li s-a acordat prea multă atenţie.

Dumas alexandre-doamna-de-monsoreau

Cercetările vor continua până înSe vor descoperi arme, ustensile, obiecte de artă, toate arătând progresele realizate de celţi în toate domeniile, de-a lun­gul cejei de-a doua civilizaţii a fierului. Săpăturile din Marzabotto, în Italia, au adus aceeaşi dovadă în ceea ce-i priveşte pe galii cisai-pini: alături de inevitabilele obiecte etrusce, mormintele adăposteau şi întreaga panoplie de război de la Tene.

Anul a fost marcat de descoperirea întâmplătoare într-o mlaştină din Jutiand a vasului de bronz zis de Gundestrup, ornat cu figuri şi scene mi­tologice, ale cărui asemănări cu iconografia religioasă galică erau atât de evidente încât s-a renunţat la ideea de a atribui acest obiect sciţilor.

Descoperiri foarte importante în Franţa La Roquepertuse, Gerin-Ricard aşteaptă cu nerăbdare sfârşitul Marii Conflagraţii pentru a relua, însăpăturile care vor permite stabilirea celtismului evident ai galilor ce locuiau în zona Marsilie! Monumentele scoase la iveală în aceeaşi regiune în anii următori îi vor permite lui F.

Benoit să descopere arta plastică galică. La Graufesenque, în Aquitania, o altă mare surpriză în