Forum

You need to log in to create posts and topics.

Poezii in grai banatean

În priveghi la o veşină

de Sorin Olariu

 

Şe să vez, că uica Nielu după şe-o mâncat dă şină,

O plecat cu muma soacră în priveghi, la o veşină.

Ş-acolo, ca toţ bărbaţî, mintenaş s-o dat d-o parce

Şî s-o pus să be’ răchie şî să jioaşe câce-o carce.

 

Numa cân să ieie potu, c-avea rându lui să-l ţână,

Şine crez că mi-l opreşce şî mi-l pringe dă o mână?

Şine alta să îl prindă? Soacra lui, doichiţa Floare:

- Vino-ncoaşea, măh prostane, ca să-ţ pun o întrăbare!

 

Cum o vrei, s-o zâc dân prima, măi dân scurt, o măi uşor?

Finc-aş vrea să-m spuni, mă Niele, şe ce-ai faşe dacă mor?

- Drept să fiu, m-ai loat dân oală! zâsă Nielu cătră Floare,

Dar să şcii că nu mă supăr dă mă puni la înşercare!

O nevasta ca la carce

de Sorin Olariu

 

Primu meu bărbat cu acce, unu nalt şî cu ocheţ,
O murit dă gălbinare c-o mâncat nişce bureţ.
D-aia, Dumezău să-l ierce, că bărbatu-miu, Petrică,
M-o lăsat cu-o casă mare şî cu o măşână mică.

P-ălalaltu, ăl d-al doilea, după ăla cu ocheţî,
L-am găsât, colo, pân tufe, baş când culejeam bureţî.
Şe bărbat o fost şî ăsta şî şe fire-avea, zăludă,
M-o adus atunşi acasă, cu biţâcla lui, pă rudă!

Da’ năcaz, că dup-o lună, îl găsârăm jios pă şanţu
Unge sta cu limba scoasă că s-o spânzurat cu lanţu.
Dumezău să-i de iertare, lu bărbatu-al doilea, Moane:
M-o lasat şî el în bancă şapcezăşi dă milioane!

Ăl d-al treilea, Doamne iartă-l! o fost unu Hansi, neamţu,
Care l-o-ajiutat pă Moane să să spânzure cu lanţu.
Şe păcat că bietu Hansi dup-un an ş-o săptămână
O murit şî el cu zâle, c-o beut lichid dă frână.

M-o lăsat ca moşcenire dăuăzăşi dă mii dă mărşi,
O căbană la Trii Ape ş-o afaşere cu bărşi.
Ălalaltu, după Hansi, îi şoferu nostru Vidu;
Cred că aţ ghişit cu toţî: ăl care m-o dat lichidu.

CRIZA

 

Uica Pătru lu Smântână

Măi bine d-o săptămână

Rău la nervi îi atăcat

Că nu are concentrat

Porci ca să îi rănească

Persa lui să-nebunească

Dişie şăge tot în pat

- ,,Când îi omu tulburat

Ăla al din cănţălare

Să duşie la bolovanie

La băi şî l-aer curat

Tu nu mă laş nişi în pat!''

- dzâşie Pătru năcăjât

- ,,Audz Pietre n-ai prostât

Să-ţ iei şî tu bolovanie

Că-ţ creapă marva dă foamie

Nu cie fă dă vai ş-amar

Aer curat ai p-otar

Haida şî cie scoăl-odată

Că acuşa iau o boată

Şî ţ-oi da io bolovanie

Şie tu credz îţi trăbă carnie?''

Uica Pătru în izmenie

Să scoală pân sobă,...jiemie

Suduie şî păoritu

Făbrica şî concientratu

Şî porşii când i-o-nvăţat

Ca să mânşie concientrat

Suduie criza şî natura

Srtigă Piersa: ,,Să-ţ ţâni gura

Sie-m atâta bleoceşci

Să cie duşi să urluieşci

Şî să dai la porşi pisat

Da să-i iei un pic la sfat

Şî porşii trăbă să-nţăleagă

Că-i criză în lumea-ntreagă!''

 

sursa: HAI CU MINIE ÎN COŞIE poezii satirice în grai bănăţean, Ionel Stoiț

La cosât cu Pătru Nica

de Ioan Jorz

 

Într-o dzî, dă gimineaţă,
Cum cosam noi, amândoi,
Supt un geal, pă o postaţă
Unge-am sămănat trifoi,
Lângă plaţu’ lu Burtoane,
Mă pomen că-m’ strîgă Nica:
- Nu cosî, c-ăişia, Ioane,
M-am iubit io cu Florica!
Io, cum mi-s om sîmţîtori,
Pă loc c-am încrepenit –
N-am cosît, cam d-un porşori,
P-unge Pătru s-o iubit…
Cân’ trăjiam io măi cu drag,
Tot o apă şî săcios,
Să m-aprupii dă cârşiag,
Iar m-oprieşcie-ăl păcătos…
Mă pomen că-m’ strîgă Nica:
-Ceaceo,-ăişia, în trifoi,
O stat mama lu Florica
Şî s-o fost uitat la noi!
M-am oprit, mut dă mirare
Da’ şî mort dă curios’
(La aşa o smintă mare),
Şî-l întrăb: –Mă rog frumos,
Da’ să nu-ţ’ schepe nămica,
Şî să-m spuni, da’ drept, acu',
Şie-o dzîs mama lu’ Florica?
Şie să dzîcă?!… O dzîs: - Muuu!

DĂTORIE

de Ionel Stoiţ

Astăz iar am primit carce
Dâla mama dă dăparce
Şî cu slovili micuţă
Îmi scrie a mea măicuţă
Că toace mult s-or scumpit
Nu-s măi bani dă cheltuit
O vint cecu dă porţie
Tata ţânie o beţie
Suduie pă toţ la rând
Ei îi frică că-l închid
Că prea mulce bleoceşce
Dătoria nu-ş plăceşce
Mama scrie să fac cum pot
Să trimit plata cu tot
Dătoria să-ş plăcească
D-ar şci ea să sococeăscă
Cât ni plata, cât ni traiu
Ar vigia atunşi şie-i baiu
Asta vezi tata o şcie
D-aia ţânie o beţie
Şî tot scrie, sococieşce
Dar nimica nu plăcieşce
Şî când o fost întrebat
Dâşie s-o îndatorat
O zis cu fruncea-negurată
Că şî ţara-i îndatorată

Fără glumă

de ION NIȚĂ SECOȘAN

- Fără glumă, măi veșinie,
Nu-i baș bine,
Tot napoi îi dăm ca racu,
unge-ajungem, șcie dracu !...
Șî ce lasă că nu-i bine,
Da-i rușânie,
Că ni-s neam dă viță mare
Cum nu-i altu pră sub soare !...
Tăt îi bine, casa-i casă,
Masa-i masă
Când ai șinie să-ți ia locu,
Ieșci bătut dă tot nărocu !...
Așcia dzâșie lui Ilie
Păntălie
În coliba dî la vie
Dau cu flașa dă răchie.
- Dzău pierim ca șî dă șiumă
Fără glumă
lumea ca năince vreme
Dă păcat nu să mai cieme.
- Bine, mă, nu poat’ să fie
Dă Ilie
Dacă-i vremea păcătoasă
Șî muierea îi drăcoasă !...
- Binie dzâși nu-i treabă bună
Fără glumă
Io nu fac, niși tu, niși satu...
Vai dă noi șî... Dă-mpăratu.

POEMUL SĂPTĂMâNII

de ELENA FURISCH

 

Luni – viaţa s‑a născut
c‑un strigăt puternic dintr‑un plămân sănătos –
o floare plăpândă în pământ stâncos.

Marţi – e zi de mai c‑un soare luminos
Şi fericit alergi pe‑un colţ de plai.
Pământului îi strigi: Sunt fericit
Şi‑ţi mulţumesc că m‑ai primit!

Miercuri – încă n‑ai obosit, mai cauţi,
răscoleşti şi crezi că poţi fi fericit,
că viaţa e un dar; nu prisoseşti să cauţi
şi rătăceşti.

Joi – în miezul vieţii eşti. Şi‑ai înţeles
că viaţa e un dar... Nu oboseşti mereu să iscodeşti
să primeşti, să dăruieşti...
E tot ce are sens.

Vineri – e toamnă şi încă e frumos,
şi‑ai adunat, şi‑ai dăruit ce‑a fost prisos.
Şi dragostea o strângi la piept duios.
E toamnă... Şi încă e frumos.

Sâmbătă – ai obosit; ’napoi priveşti –
şi încă simţi că poţi să mai iubeşti.
Trebuie să pleci că ceasul a sunat –
n‑ai timp de rămas‑bun şi pleci...
şi e păcat...

Duminică – e timp să te‑odihneşti,
povara săptămânii s‑o cobori,
trist să oftezi şi să zâmbeşti,
să închei Pace şi cu Dumnezeu;
să uiţi şi să te‑mpaci cu propriul eu.