Intalnirea cu o singura femeie in Algeria.

Intalnirea cu o singura femeie in Algeria

Tânăra Julie se căsătorește în anulîmpotriva sfatului propriului tată, cu verișorul ei, colonelul Victor d'Aiglemont, ofițer de ordonanță al împăratului Napoleon I. Ea își dă seama curând de mediocritatea soțului ei, iar ignoranța, neseriozitatea și lipsa lui de tandrețe o fac să sufere.

Aflată în refugiu în martie la palatul din Tours al contesei de Listomère-Landon, Intalnirea cu o singura femeie in Algeria se îndrăgostește de tânărul nobil englez Arthur Grenville. Căderea regimului napoleonian și Restaurația o aduce din nou la Paris, unde soțul ei, care trecuse de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei ani mai târziu se naște fiica lor, Hélène, iar apoi un fiu pe nume Gustave.

Starea de sănătate a marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind agravată și de infidelitățile generalului. În anul Arthur Grenville devine medicul Juliei, cu consimțământul soțului ei, și reușește în interval de un an să-i vindece starea de melancolie.

În sufletul tinerei marchize se dă o luptă între dragostea pentru lordul englez și datoria ei de soție și mamă. Julie îi mărturisește că-l iubește și-i cere să se întoarcă în Anglia. Doi ani mai târziu, timp în care căsnicia soților d'Aiglemont devenise una de conveniență, Julie află că Arthur a rămas în Paris și, fiind pe moarte, vrea să-și ia adio de la ea.

Revederea celor doi iubiți este întreruptă de întoarcerea subită a lui Victor de la o vânătoare anulată, iar lordul stă ascuns o noapte întreagă pe pervazul unei ferestre și moare în câteva zile din cauza frigului. Deprimată, Julie se retrage, împreună cu fiica sa, Hélène, la vechiul castel al familiei aflat în apropiere de Saint-Lange.

Preotul satului o vizitează de câteva ori și încearcă zadarnic să-i aline durerea. Trec patru ani de la moartea lordului Arthur. Anii trec, iar relația Juliei cu Charles de Vandenesse evoluează. Autorul îi observă într-o dimineață de primăvară în timp ce se plimbau alături de cei doi copii ai marchizei Hélène și micul Charles pe malul râului Bièvre din apropierea parcului Jardin des Plantes.

  • Caut femeie singura chitila
  • Вы можете сказать, откуда звонили? - Он проклинал себя за то, что не выяснил этого раньше.

Iubiții își concentrează atenția asupra băiețelului, presupusul copil al celor doi, ignorând-o pe fetiță. După ce Vandenesse pleacă, Hélène îl îmbrâncește pe fratele ei mai mic, care se lovește cu fruntea de pietrele ascuțite de pe mal și apoi se prăbușește mort în apele râului.

Într-o seară de Crăciunun necunoscut bate speriat la ușa căsuței de la Versailles a familiei d'Aiglemont și cere adăpost. Marchizul îl ascunde pe fugarul urmărit de jandarmi, iar la plecare Hélène decide să-l însoțească, abandonându-și familia.

În același an, marchizul este ruinat în urma unor speculații bursiere și pleacă în Americade unde se întoarce bogat șase ani mai târziu. Bricul spaniol cu care călătorea este deturnat de pirați în apropierea coastelor Franței, iar domnul d'Aiglemont îl regăsește pe Intalnirea cu o singura femeie in Algeria în postura de căpitan al navei corsarilor, precum și pe fiica sa, Hélène, care ducea o viață fericită alături de soțul ei.

Viața și averea marchizului sunt salvate, dar el moare curând din cauza epuizării. Cu prilejul unei călătorii în Munții PirineiMatrimoniale in urziceni creeaza-ti cont o regăsește pe Hélène, ce se afla în agonie după ce scăpase cu viață dintr-un naufragiu.

Marchiza Julie d'Aiglemont rămâne tot mai singură după ce își pierde cei doi fii: Gustave moare de holerăiar Abel cade eroic în asediul orașului Constantine din Algeria. Ea își cedează întreaga avere ultimului său copil, Moïna, care se căsătorește cu contele de Saint-Héreen. În iuniemarchiza Julie, acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, se simte tot mai neglijată de propria sa fiică și încearcă să o oprească zadarnic să continue relația extraconjugală cu desfrânatul conte Alfred de Vandenesse fratele său vitreg.

Tratată cu dispreț de Moïna, marchiza moare în urma unui atac de cordprovocând remușcările fiicei sale. Structură[ modificare modificare sursă ] Romanul este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate: I.

La treizeci de ani - prezintă relația de dragoste ce se înfiripă între Julie și Charles de Vandenesse; IV. Cele două întâlniri cu 3 capitole: Vraja, Căpitanul parizian și Învățătura - prezintă fuga Hélènei cu un aventurier; VI.

Bătrânețea unei mame vinovate cu un capitol: Ispășire - prezintă moartea Juliei.

Familia d'Aiglemont[ modificare modificare sursă ] marchiza Julie d'Aiglemont - născută de Chastillonest. Se căsătorește înîmpotriva sfatului propriului tată, cu verișorul ei, colonelul Victor d'Aiglemont, fiind atrasă de prestanța lui de militar. Își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a soțului ei și cade într-o stare de deprimare profundă. Participă la marile bătălii ale lui Napoleon, apoi trece de partea regaliștilor. Își recuperează rangul de marchiz și averea după Restaurațieiar regele îl numește general în corpul de gardă și pair al Franței.

Având o natură brutală, își neglijează soția și o înșală în special cu doamna de Sérizy.

Intrarea in Alger, venind dinspre aeroport, iti face cunostinta cu orasul intr-un mod placut: in dreapta ai marea, in stanga blocuri albe, in stil arab fara nicio indoiala, cu sute de antene parabolice la geamuri si pe acoperisuri… Iar in fata… in fata ti se descopera orasul alb-albastru care priveste neobosit spre infinitatea apei!

Cuplul pe care-l formează împreună cu soția sa este deseori comparat cu cel al soților de Mortsauf din Crinul din Intalnirea cu o singura femeie in Algeria. Marchizul moare îndin cauza epuizării. Hélène d'Aiglemont - fiica lui Victor și a Juliei d'Aiglemont. Fuge cu Victor, căpitanul parizian, și moare într-un hotel din munții Pirinei după ce a scăpat cu viață de pe urma unui naufragiu. Gustave d'Aiglemont - fiul lui Victor și a Juliei d'Aiglemont. El devine după moartea tatălui său cel de-al doilea marchiz d'Aiglemont.

Moare de holeră și lasă în urma sa o văduvă și câțiva copii. Charles d'Aiglemont - fiul Juliei și a lui Charles de Vandenesse. Este îmbrâncit de Hélène și moare înecat în râul Bièvre. Moïna d'Aiglemont - fiica Juliei și a lui Charles de Vandenesse, ce va deveni contesă de Saint-Héreen și amanta contelui Alfred de Vandenesse fratele său vitreg. Abel d'Aiglemont - fiul Juliei și a lui Charles de Vandenesse.

A murit în asediul orașului Constantine Alte personaje[ modificare modificare sursă ] contesa de Listomère-Landon - mătușa lui Victor d'Aiglemont, o bătrână aristocrată ce locuiește la Tours.

Familia de Listomère este bine cunoscută în Comedia umană, dar relația de rudenie cu doamna de Listomère-Landon este dificil de stabilit. Ea o înlocuiește în ediția din Intalnirea cu o singura femeie in Algeria marchiza de Belorgey, fiind numită din acest motiv de mai multe ori în mod greșit marchiză.

A venit la Montpellier în pentru a-și trata o boală de piept și a fost sechestrat, împreună cu ceilalți compatrioți ai săi, de către Napoleon în semn de represalii pentru ruperea Tratatului de la Amiens. A dobândit cunoștințe medicale și s-a vindecat complet. S-a îndrăgostit de Julie d'Aiglemont în timpul unei întâlniri întâmplătoare pe malul Loarei. Are o carieră diplomatică în plină ascensiune; devine amantul marchizei Julie d'Aiglemont și este tatăl real al lui Charles, Moïna și Abel d'Aiglemont.

Victor - ucigașul baronului de Mauny, ce părăsește Franța și devine căpitan de corsari pe vasul Othello; este însoțit de Hélène d'Aiglemont, care-i devine soție. Ea o înlocuiește în ediția din pe marchiza Marsigli din manuscris și apoi Intalnirea cu o singura femeie in Algeria marchiza Vitagliano. Louisa de Wimphen - prietena din copilărie și confidenta Juliei d'Aiglemont.

Meniu de navigare

Este căsătorită și are o căsnicie fericită. Ea preia în ediția din rolul unui personaj numit doamna de Roulay. Îl înlocuiește în ediția din pe domnul de Flesselles. Gomez - căpitanul bricului spaniol Saint-Ferdinand; refuză să se alăture piraților și este aruncat în ocean.

Istoricul publicării[ modificare modificare sursă ] Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de matrimoniale cu fete aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în de editura Furne din Paris.

Account Options

Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul înal doilea înal treilea înal patrulea în șial cincilea în și al șaselea în Primele fragmente ale romanului au apărut în Acest fragment va forma începutul primei părți a viitorului roman. Eroina feminină poartă șase nume diferite. LXV Unificarea fragmentelor[ modificare modificare sursă ] Balzac realizează începând din noiembrie un efort de unificare a textului și de transformare a nuvelelor în roman.

LXV Ediția publicată de Werdet în introduce unele modificări minore: romanul nu mai are un titlu comun, iar numele unor personaje secundare sunt modificate: doamna de Belorgey devine doamna de Listomère-Landon, doamna de Roulay devine doamna de Sérizy, domnul de Flesselles devine domnul de Ronquerolles și doamna Vitagliano dispare, fiind înlocuită de doamna Firmiani.

Ediția reeditată de Charpentier în octombrie păstrează forma textului din Titlurile a trei capitole au fost schimbate, iar personajele principale feminine au fuzionat într-un singur personaj, Julie d'Aiglemont. Ca urmare a faptului că romanul a fost compus din mai multe fragmente scrise și publicate disparat, manuscrisele originale sunt păstrate în diferite locuri. Nu se cunoaște soarta celorlalte manuscrise. Cu cât acest gând îmbracă deosebite costume, cu atât el redă mai bine intențiile autorului.

Tatăl fetei cunoaște delicatețea sufletului fiicei sale și vulgaritatea profundă a lui Victor; el încearcă în zadar să se opună acestei iubiri.

Logodna[ modificare modificare sursă ] În Islam, căsătoria este precedată de logodnă. Conform tradiției, de îndată ce tanarul ajunge la vârsta potrivită pentru căsătorie, el le va indica în mod indirect parinților dorința lui de a-și intemeia o familie și pe tanara aleasa. Dacă tânărul nu iși exprimă dorința de a se căsători, e de datoria parinților, mai exact a mamei, de a-i gasi o mireasa potrivita. Căutările se desfașoară mai întai în cadrul familiei și apoi în exteriorul ei. După găsirea unei pretendente, mamele tinerilor se pun de acord și apoi sunt anunțați și barbații familiei.

Câteva luni mai târziu, tinerii se căsătoresc: incompatibilitatea caracterelor adăugată aversiunii fizic pe care ea o simte acum pentru soțul ei o chinuie cu cruzime pe Julie. Adorată de un tânăr lord englez, Arthur Grenville, pe care-l consideră atrăgător, ea nu-i cedează și-i provoacă involuntar moartea. Mistuită cu remușcări, se resemnează în cele din urmă până ce Charles de Vandenesse reușește să o scoată din starea de deprimare.

Julie d'Aiglemont își va plăti scump propriul adulter. Ca urmare a unor circumstanțe puțin plauzibile, fiica ei Hélène va fugi cu un ucigaș urmărit de poliție, ce va deveni pirat.

VIDEO. Ministrul francez de Externe a adormit la o întâlnire oficială

În urma altor evenimente improbabile, Hélène moare în brațele mamei sale. Romanul se încheie cu bătrânețea plină de remușcări a mamei vinovate. Intenția lui Balzac este una moralizatoare, autorul dorind să restaureze moravurile societății prin sancționări exemplare și să pună de acord arta cu morala. Prezentarea cumulativă a dezastrelor și a pedepsei suferite de femeia adulterină pare astăzi însă melodramatică și forțată, deși există și o condamnare implicită de către autor a convențiilor sociale ce prevalează asupra drepturilor individuale.

Aceasta include atât aspirațiile amoroase juvenile, transformate rapid în dezamăgiri, cât și plăcerea sexuală și frustrarea provocată de lipsa orgasmului. Balzac vorbește despre brutalitatea sexuală, asemănătoare violuluipe care-l suferă de două ori fizic și psihologic tinerele mirese necunoscătoare ale realităților vieții, brutalitate care le dezgustă cu atât mai mult cu cât bărbatul dispune de trupul soției sale așa cum dorește și ignoră complet nevoile soției sale.

Julie d'Aiglemont devine astfel obiectul impulsurilor sexuale ale soțului ei, Victor d'Aiglemont, descris de Balzac ca mediocru și inferior soției sale.

Intalnirea cu o singura femeie in Algeria

În paralel, Balzac descrie, în prima parte, modul în care aceste probleme maritale sunt reflectate în viața publică. Aceste teme sunt comune în literatură adulterulsuferința sexualăele făcând obiectul unui proces intentat lui Gustave Flaubert pentru Madame Bovary. Bătălii napoleoniene evocate[ modificare modificare sursă ] Balzac a introdus legenda napoleoniană în întreaga La Comédie humaine. În acea clipă, el se afla la douăzeci de pași de Julie, în fața grupului imperial, într-o atitudine foarte asemănătoare aceleia pe care Gérard a dat-o generalului Rapp în tabloul Bătălia de la Austerlitz.

Peste două zile, Napoleon pleca în fatala campanie în care, rând pe rând, avea să-i piardă Intalnirea cu o singura femeie in Algeria BessièresDurocsă câștige memorabilele bătălii de la Lützen și de la Bautzensă se vadă trădat de Austriade Saxade Bavaria și de Bernadotteși să dea teribila bătălie de la Lipsca. VII Principalul impuls al ființelor umane în societate este, în concepția lui Balzac, pasiunea erotică integrată într-un context istorico-social specific.

IX Energia vitală este principala virtute a eroilor balzacieni, în timp ce lipsa energiei dezvăluie mediocritatea și non-valoarea personajelor. XII Romanul Femeia de treizeci de ani este criticat în special din cauza combinării forțate a mai multor fragmente narative diferite, ceea ce creează o operă dezordonată, cu o acțiune puțin verosimilă și inegală.

Eforturile de unificare ale textului de către Balzac nu au reușit să elimine lipsa de coeziune narativă a romanului ce se datorează faptului că cele șase capitole au fost scrise la date diferite fără a fi plănuite a forma aceeași operă literară. Ce operă anapoda!

Intalnirea cu o singura femeie in Algeria

Iată unde ajunge Balzac îmbinând sub același titlu povestiri scrise la diverse epoci, și alcătuind cărți de vânzare, pentru editorul său, din toate paginile pe care le-a presărat în dreapta și-n stânga.

În asemenea momente, el nu mai e nimic altceva decât un negustor.

Intalnirea cu o singura femeie in Algeria

El cunoaște mersul pasiunilor; știe cum se nasc și cum mor. Cum se nasc - a arătat cu cea mai deosebită siguranță de analiză în capitolul al treilea din Femeia de treizeci de ani, această operă bizară care conține atât de mari frumuseți între atât de absurde ficțiuni. Cum mor și cum se sting - a spus-o cu aceeași precizie și cu aceeași forță Nimic mai mai adevărat, nimic mai puternic decât paginile din Femeia de treizeci de ani în care el o pune pe doamna d'Aiglemont față în față cu Charles de Vandenesse.

LXVIII-LXIX Traduceri în limba română[ modificare modificare sursă ] Scene din vieața privată sau aceeași istorieprima traducere în limba română Prima traducere în limba română a fost realizată de către comisul Costachi Gane unchiul scriitorului Nicolae Gane și tipărită în cu alfabet chirilic de tranziție de Tipografia Româno-Francesă din Iași sub titlul Scene din vieața privată sau aceeași istorie p.

Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în de Editura Minerva din București sub titlul Femeia de treizeci de ani, în colecția Biblioteca pentru toțicu un cuvânt înainte scris de Alexandru Paleologu. Traducerea lui Haralambie Grămescu a fost reeditată de mai multe ori de diferite edituri din București, Chișinău și Iași, fiind intitulată alternativ Femeia de treizeci de ani sau Femeia la treizeci de ani.

O traducere mai nouă a fost realizată de Mihaela-Anna Mihailide și publicată în de Editura Adevărul Holding din București sub titlul Femeia la treizeci de ani. Ofițerul de ordonanță este colonelul Victor d'Aiglemont. II, p. Academia RSR ed. Mexico, [S.

Informațiiimportante