Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice

Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice

Exemple de intruziune a jurnalistului[ modificare modificare sursă ] Violarea de domiciliu faptă penală — încălcarea dreptului de proprietate Încălcarea spațiului privat intim fără acordul persoanei locuință, birou, toaletă, dormitor, budoar etc.

OCROTESC NATURA!

Încălcarea intimității în sine prin dezvăluirea de acțiuni din spațiul public, dar având caracter privat manifestări publice — meciuri, mitinguri, shopping-ul personal etc. Încălcări ale Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice din spațiul privat, dar care au caracter public acțiuni și raporturi de familie, prieteni, viață amoroasă, documente personale Publicitatea domeniului privat: locuința sau altă formă de proprietate, spațiul de muncă, acte și scene intime familiale, de grupdocumente personale, fotografii etc.

Dezvăluirea de fapte jenante — se referă nu atât la documentarea jurnalistului, cât la conținutul efectiv al mesajului jurnalistic. Faptele jenante ale unei persoane pot avea caracter public, dar nu sunt de interes public, iar altele privesc publicitatea vieții personale: informații medicale, familiale, sentimentale, financiare etc.

Bioetica pe înțelesul tuturor (de Natalia Vlas)

Acestea pot fi reale, dar nu au carater public cele care nu au. Faptele jenante pot apărea prin efortul propriu al jurnalistului relatare, filmare, fotografiere directă sau prin contribuția mediată a unor organe ale statului ce fac anchete, dar care nu sunt de interes public.

CCJE Aviz nr.

Trebuie făcută distincția dintre fapte jenante dar adevărate și calomnie fapte grave neadevărateîntre dezvăluirea fapte jenante și compromitere sau șantaj. Prezentarea persoanei într-o lumină falsă — se referă la interpretarea tendențioasă, vădit interesată, a unor fapte reale, asociere brutală de fapte, unidirecțională, interpretare reducționistă a acestora cu scopul de a produce daune onoarei sau demnității unei persoane.

Instrumentalizarea poate ascunde intenția de șantaj, dezinformare sau manipulare, propagandă sau răzbunare. Excepție fac situațiile de documentare superficială sau neprofesională și alegerea unei perspective greșite din partea jurnalistului.

Publicitatea imaginii și a numelui fără acordul persoanei — privește demersul editorial și mai puțin documentarea. Este vorba de publicitatea abuzivă a vieții personale a persoanelor, fie că se află în spațiul public, fie în cel privat: simpli cetățeni în spațiul public, persoane publice surprinse în spațiul public sau privat fără acordul lor în poziții jenante sau defavorabile.

Interzisă este exploatarea mediatică a suferinței: publicarea numelor și imaginilor unor victime violuri, catastrofecultivarea unui fals sentiment de compasiune publică împotriva dorinței victimei. Codurile deontologice recomandă protejarea numelui și imaginii delicvenților minori, plecând de la premisa că șansele de reabilitare ale lor sun tmai mari decât ale adulților. Respectarea demnității persoanei Din perspectivă publică, cele mai cunoscute aspecte ale principiului respectării demnității persoanei sunt insulta și calomnia, pentru că există norme juridice care pedepsesc drastic aceste fapte, inclusiv cu închisoarea.

Insulta este definită ca acea faptă care aduce atingere onoarei ori reputației unei persoane, fie prin cuvinte, fie prin gesturi, fie prin oricare altă categorie de mijloace sau prin expunerea la batjocură. De asemenea, este tratată asemănător orice referință având caracter jignitor la un defect, infirmitate fizică, boală sau altă afecțiune, indiferent dacă este reală sau nu art.

Principiul veracității, al corectitudinii faptelor[ modificare modificare sursă ] Prezentarea adevărului trebuie să fie fundamentală pentru jurnaliști, deoarece adevărul este sursa principală de legitimitate și credibilitate a acestora.

Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice

Adevărul comun - un enunț care corespunde realului sau corespunde intenției inițiale, a ceea ce se pretinde a fi Adevărul jurnalistic este un demers legat de un fapt oarecare și prezentat cu mijloacele jurnalistului. Adevărul mediatic - este adevărul despre un fapt care rezultă din demersul întregului sistem media.

Adevărul științific - presupune un demers metodologic mai complex și cu mijloace de expresie diferite. Intre aceste accepțiuni ale adevărului există diferențe mari, ce privesc forma și mijloacele utilizate în cercetarea sau enunțarea lui. Corectitudinea faptelor Demersul jurnalistic în sine presupunea activitatea de documentare, redactare și prezentare a unor materiale mediatice. Acesta are o componentă de autonomie, dar este și parte a demersului media. Criteriul principal de apreciere măsurare a adevărului în jurnalism este corectitudinea faptelor prezentate, adică jurnalistul nu tinde spre un adevăr universal și absolut, ci doar spre unul factual.

Ceea ce publică jurnaliștii este întotdeauna urmarea unui acord spontan între public, jurnaliști, editori și patroni cu privire la relevanța publică sau pentru public a unui eveniment, fapt, întâmplare.

Etică jurnalistică - Wikipedia

Se pot identifica patru criterii ale acestui acord perpetuu: interesul public, interesul publicului, interesul profesional al jurnalistului și potențialul mediatic al faptului prezentat.

Corectitudinea ar trebui să urmărească întregul demers jurnalistic, de la documentare, până la editare. Pentru documentare, din perspectiva adevărului, sunt importante alegerea subiectului și a unghiului de abordare, iar marele pericol în constituie tematizarea ideologizarea.

Diagnostic prenatal, diagnostic postnatal, sfat genetic Experientele pe fiintele umane Eugenia, inclusiv sterilizarea handicapatilor genetic Terapia indarjita Eutanasia — dreptul de a muri demn Dreptul la adevar — cat trebuie comunicat bolnavului Dar bioetica mai poate cuprinde transplantul de organe si tesuturi si intersexualitatile, indeosebi transsexualitatea. In conditiile in care omul a devenit stapan al procreatiei, ereditatii si creierului, la rigoarea rece a stiintei trebuie adaugate si caldura vietii si profunzimea reflectiei inspirate de dragostea pentru om. Arta de a dirija cercetarea stiintifica prin bioetica devine un gardian al aplicarii acestor cuceriri la om. Din nefericire, ea nu apeleaza in mod direct la concursul pe care morala crestina i l-ar putea da, in fundamentarea normelor prescrise omului de stiinta si a principiilor de care trebuie sa tina cont performantele acestuia in materie de viata. Or, omul de stiinta nu scapa preocuparilor lui Dumnezeu, deci nici moralei crestine care, la randul ei, se intereseaza de toate temele care constituie obiectul bioeticii, pronuntandu-se asupra lor, pe baza ratiunii luminate de Duhul Sfant, si a revelatiei divine.

Neutralitatea surselor ca și a documentării impune prezervarea surselor, verificabilitatea lor publică, apelul la practici de documentare care să nu mutileze într-un fel sau altul realitatea.

Din perspectiva redactării materialului, adevărul ar însemna: stabilirea naturii evenimentului, a cauzelor, consecințelor, persoanelor implicate și a celor responsabile prezentarea editorială precisă a evenimentului, în datele lui fundamentale prezentarea completă e evenimentului, fără scăpări editoriale sau stilistice prezentarea naturii surselor și a nivelului de credibilitate al acestora citarea cu acuratețe a opiniilor, în spirit, nespeculativă; limitarea parafrezelor acordarea dreptului la opinie a tuturor celor implicați semnificativ în eveniment evitarea implicării personale prezentarea faptului în conformitate cu importanța socială a lui evitarea interferenței, cu excepțiile de rigoare, cu viața personală a indivizilor implicați în eveniment Importante sunt conținutul și registrul stilistic în care sunt prezentate.

Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice

În privința conținutului, este de reținut: omisiunea este la fel de gravă ca și falsificarea faptelor sau ficționalizarea lor este obligatorie distincția între factual și ficțional, jurnalistul prezintă fapte, nu ficțiuni este de preferat ca între criteriul jurnalistic al verosimilității și criteriul etic al veridicității distanța să fie cît mai mică alegerea comentariului explicit în defaoarea celui implicit Câteva reguli stilistice de respectare a verosimilității: coerența și claritatea contribuie la evitarea interpretărilor abuzive citarea obligatorie și cu exactitate a surselor evitarea judecăților de valoare în materialele informative, locul lor fiind rezervat secțiunii de opinii evitarea interferențelor genurilor jurnalistice relatare cu editoriala expresiilor foarte dure, a judecărilor severe, a metaforelor și formulelor retorice în articole de tip relatare, anchetă, reportaj etc.

Corectitudinea faptelor din perspectiva demersului media Demersul media, ce implică intervenția editorilor, ar fi combinația dintre demersul editorial și demersul Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice al unei organizații media.

În mod normal, în țările cu presă puternică, din punct de vedere administrativ, patronatul este separat de redacție, la fel, deciziile editoriale de cele economice. În unele cazuri, redacțiile au o mare independență în raport cu patronatul. În cazul în care, proprietarul întreprinderii de presă este implicat în redactarea unor articole pentru ziar, acestea nu pot fi decît de opinie și trebuie semnalate ca atare.

O situație mai delicată este aceea a interferării intereselor comerciale ale proprietarilor cu demersul publicistic al ziarului, lucru care poate afecta credibilitatea publicației.

În cazul publicității, prima grijă a unei instituții mediatice ar fi să delimiteze demersul publicistic de cel publicitar. Indiferent de tipul de întreprindere mediatică, este obligatoriu să se facă o clară distincție între personalul care produce conținutul publicistic și cel care îl vinde, fie ca spațiu publicitar, fie ca produs propriu-zis. Agenții publicitari nu trebuie să aibă nici un fel de influență asupra conținutului editorial.

Interesul public[ modificare modificare sursă ] Interesul public este interesul general al comunității căreia jurnalistul i se Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice și privește probleme comune la Persoana seropozitiva dating site- ul local, național, politic, economic, sportiv etc.

Nu este același lucru cu interesul publicului, adică ceea ce este trezește interesul, în sensul de curiozitate, pentru public și este diferit și de publicul țintă. Interesul public este ceea ce percepe în mod liber și consimțit în redacția unui canal media ca fiind agenda unui moment și grila de interpretare a realității. Interesul public s-ar matrimoniale femei si barbati cu poza prin câteva principii de bază, cum ar fi transparența vieții publice, protecția valorilor democratice, dreptul la informare.

Media are datoria de face publice toate informații de interes public, dar informația nu poate fi utilizată contra persoanei în scopuri de divertisment sau cu finalitate instrumentală nemotivată.

Loialitatea față de public, față de instituția media și față de profesia de jurnalist[ modificare modificare sursă ] În fond, natura acestor trei loialități este aproape identică, adesea greu de pus în evidență și poate naște contradicții.

Loialitatea față ar trebui să fie sinonimă cu loialitatea față de profesiune. Dacă acesta dorește să adere la anumite idei, platforme, curente sau grupări politice, atunci trebuie să anunțe public acest lucru. Același lucru îl poate face explicit și o instituție media, o practică de altfel frecvent întâlnită mai ales în presa scrisă. De obicei însă, când un jurnalist face o asemenea declarație de partizanat, el va evita să se implice în activități jurnalistice care au o legătură cu acel curent sau grup politic la care el este atașat, iar dacă aceasta nu este posibil, va încerca să fie imparțial în demersul său și să evite comentariile care ar putea fi interpretate ca fiind tendențioase.

De asemenea, este de la sine înțeles că un jurnalist nu poate ocupa, în același timp, și o funcție guvernamentală, decât dacă încetează calitatea de jurnalist pe parcursul ocupării funcției oficiale.

În caz contrar, s-ar afla sub efectul interdicției dublei loialități. Coduri etice și deontologice[ modificare modificare sursă ] Etica profesională se naște pornind de la discurs, prin tematizarea sensibilității etice prezente, și ajungând la transformarea sa în practică efectivă. Așadar, aceasta ia naștere prin convertirea acestei sensibilități în norme obligatorii, punerea lor în practică, controlul respectării acestor proceduri, integrate într-un mecanism instituționalizat de codificare.

Etică jurnalistică

Norme obligatorii cu un anume nivel de rigurozitate Recomandări și angajamente voluntare, autoimpuse Pentru că cele autoimpuse sunt de obicei rare și destul de generale, există preocuparea din partea societății și a puterii mai ales de a reglementa prin norme juridice activitatea media.

În interiorul structurii profesionale există de obicei două nivele de legiferare: cel al corpului profesional și cel al unor structuri profesional specializate sau chiar al unor întreprinderi de presă. Unele coduri deontologice aparținând unor instituții de presă beneficiază de suportul și mijloacele de coerciție administrativă și pot fi confundate cu regulamentele de ordine interioară, plasându-se la jumătatea drumului dintre legislația autoimpusă și dreptul comun.

Cel mai adesea, ele fac parte din contractul de muncă pe care jurnalistul îl semnează la angajare.

Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice

Coduri autoimpuse în mass-media[ modificare modificare sursă ] Coduri de instituție, publică sau privată, parțial autoimpuse, obligatorii pentru angajații respectivi, parte a contractului de muncă sau de colaborare - Codul Realitatea TV, Standardele profesionale pentru jurnaliștii din SRR, Ghid de bune practiciEdiția I Coduri mutuale - ale unor organizații sindicale sau corporative, complet autoimpuse, organizații ale jurnaliștilor sau mediilor profesionale și organizații patronale - Codul Deontologic al Ziaristului Clubul Român de Presă Coduri co-impuse, coduri cu caracter juridic, impuse - Codul CNA de reglementare a conținutului audiovizual, prin decizia nr.

Aceasta stabilește regulile jocului, cine vrea să intre în joc trebuie să-l respecte; nu are un caracter juridic plenar, sursă fiind CNA-ul și nu Parlamentul.

Deontologia este folosită astăzi cu două accepțiuni: un discurs etic general asupra unei profesiuni un sunt femeie caut barbat buzău de reguli și principii codificate într-un ansamblu coerent, cu rol de text regulator al vieții interne a unei profesiuni Tezele deontologice nu devin normative și pragmatice decât atunci când sunt proiectate într-un cod autoimpus, la rândul lui asumat de o comunitate profesională.

Principii generale în redactarea codurilor profesionale[ modificare modificare sursă ] probitatea în exercitarea profesiunii echilibrul în atitudini ce privesc activitatea profesională respectul onoarei de sine și a comunității profesionale Codurile conțin de obicei interdicții și sancțiuni și deloc recompense, iar sancțiunile sunt de ordin moral sau disciplinar, niciodată sancțiuni penale. Instanțele obișnuite de judecată nu intervin în mod obișnuit în deciziile interne și respectă dreptul corpului profesional de a emite judecăți calificate în cazuri penale.

Dreptul de jurisdicție al corpurilor respectiv se exercită exclusiv asupra culpelor deontologice, iar în anumite cazuri instanțele ordinare pot dispune anularea lor, dacă au fost încălcate norme ale dreptului comun, cum ar fi dreptul la apărare sau drepturile omului.

Dar, uneori, competența instanțelor comune poate fi și mai mare, mergînd pînă la dreptul a anula decizii ale instanțelor profesionale. Legiferarea în materie deontologică se face este de două feluri: internă și ordinară sau comună.

Primul se referă la codurile autoimpuse, iar în al doilea caz este vorba de coduri sau prescripții deontologice emise de sistemele legale comune. Codurile autoimpuse au menirea de a crea cadrul profesional pentru libera exercitare a profesiunii de jurnalist, dar și de a proteja societatea împotriva abuzului generat de aceste libertăți.

În general, acestea sunt adaptate specificului activității, sunt flexibile, neabuzive, agreate de comunitatea în cauză. Primele coduri etice datează din perioada interbelică, în SUA, preocupări existând și în Europa, dar fără rezultate concrete.

De observat că niciunul Problemele de cercetare a omului limiteaza problemele legate de problemele etice aceste încercări de coduri nu au caracter obligatoriu, fiind mai degrabă declarații de intenții.

Tendința de astăzi este însă de a se prefera reglementările deontologice autoimpuse. În aproape toate țările cu o presă liberă există organizații profesionale sau sindicale ale ziariștilor și editorilor, care au emis coduri proprii pentru membrii asociației lor. În România periodei postcomuniste, dezbaterea deontologică a fost greu sau imposibil de realizat.

În condițiile istorice date, interesul mediilor profesionale se concentra mai ales asupra apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români SZRAsociația ziariștilor din România AZRUniunea ziariștilor profesioniști UZPde sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic.

Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă CRPcare a convenit asupra unui Cod deontologic al jurnalistului. Reunind reprezentanți ai principalelor trusturi de presă din România cu jurnaliști, mai mult patronală decât sindicală, asociația CRP funcționează în egală măsură ca instanță profesională și ca structură de lobby economic sau profesional.

Ceea ce lipsește în jurnalismul românesc este tocmai o organizație puternică de largă recunoaștere și acoperire și care să desfășoare o activitate eficientă de susținere și reprezentare. În sistemul nostru juridic, dreptul la replică include și dreptul la rectificare, dreptul la răspuns, respectiv dreptul la acordarea dezmințirii.

Sunt cuprinse, de asemenea, în cadrul operelor mediatice bazele de date, programele de calculator, producțiile difuzate pe internet, de orice natură.

Informațiiimportante